Vă prezint cartea scrisă de mine, intitulată sugestiv “O lecție de viață”, carte autobiografică în care povestesc evenimentele și încercările vieții, care nu m-au doborât și am reușit să merg mai departe cu zâmbetul pe buze.
Cartea are cinci capitole: Copilăria mea; Reîntâlnirea după 14 ani cu mama și cu sora mea; Liceul; Cele mai importante persoane din viața mea; Cel mai frumos vis împlinit. Nu lipsește printre rănduri și întâmplări, dragostea mea pentru Dinamo.
Cartea a avut două evenimente de lansare la Vaslui și Piatra Neamț și vă prezint recenzia ei:
”Un scriitor e un om care exprimă în scris cu o liminară sinceritate ceea ce a simțit, ceea ce a gândit, ceea ce i s-a întâmplat în viață, lui şi celor pe care i-a cunoscut, sau chiar obiectelor neînsuflețite. Fără ortografie, fără compoziție, fără stil şi chiar fără caligrafie.(…) trebuie să scrie numai acei care au ceva de spus.” spunea Camil Petrescu în Notele de subsol ale romanului Patul lui Procust. E îndemnul adresat Doamnei T. pentru a scrie un roman. O LECȚIE DE VIAȚĂ pe care ne-o propune nouă azi Petru Volocaru e rezultatul acestui îndemn din alt secol… Petru Volocaru ne spune azi povestea propriei vieți, cu o maximă sinceritate,se pare că are ceva de spus. Ne spune că viața nu e ușoară, că indiferent de ceea ce ne e scris să ni se întâmple nu trebuie să de dăm ușor înfrânți ! Cele cinci capitole, trepte ale propriei vieți, se înșiruie ușor, ca mărgelele transparente culese de un copil pe o ață prea subțire… COPILĂRIA e fragilă, plină de încercări și fără de răscolitoare întrebări. Abia ADULTUL de acum privește cu alți ochi acea vârstă, vede greul de pe umerii copilului și caută răspunsuri. La 14 ani pare să înțeleagă ce i-a lipsit: MAMA. Nici copilul și nici adultul PETRU VOLOCARU nu găsește răspuns la întrebarea care l-a adus în pragul disperării: DE CE L-A ABANDONAT MAMA? Ceea ce mi-a atras însă atenția e altceva, felul în care depășește această etapă. Deși rănit, suferind, dezamăgit reușește să-și adune sufletul spart fărâme pentru a continua să trăiască o viață așa cum nu i-a fost dat: o viață liniștită, onestă, dreaptă. Liceul n-a fost greu pentru el, i-a adus confirmarea că poate să-și facă viața frumoasă și în absența ființei care i-a dat viață: a văzut că lumea e frumoasă, că există și oameni buni, că învățând și muncind cinstit poate să obțină mai ușor ce dorește de la viață: o casă, niște prieteni adevărați, iubirea care i-a lipsit în copilărie. Cartea se încheie surprinzător, nu pentru că s-ar fi terminat lecția, ci pentru că are o listă cu CELE MAI IMPORTANTE PERSOANE DIN VIAȚA MEA. E galeria OAMENILOR cu “O” mare care i-au fost alături tânărului Petru Volocaru, i-au fost mentori și umăr pe care să-și sprijine fruntea. Mulțumirea din finalul cărții e firească după acest capitol V. Așadar, O LECȚIE DE VIAȚĂ devine pentru autor un pansament pentru suflet, o introspecție directă, o dovadă a faptului că odată recunoscute problemele ele pot avea rezolvare. Petru Volocaru încearcă să se vindece prin scris, devine personaj pentru a spune și altora că viața trebuie trăită frumos și onest și că uneori se poate supraviețui dezamăgirilor produse de părinți. EL poate deveni pentru mulți exemplul de individ triumfător în lupta cu DESTINUL.”
Oricine poate achiziționa această carte, ea costă 20 lei și 10 lei taxă de rambursare prin Poșta Română. Personal mă ocup de promovare, îmbunătățire și distribuție a ei, doritorii, îmi pot da mesaje pe privat pentru a le explica cum pot ajunge cartea mea la ei. Am primit foarte multe laude din partea celor care mi-au achiziționat-o și au citit-o, au rămas plăcuți surprinși de ușurința cu care am reușit să trec peste anumite evenimente din viața mea și că am rămas cu zâmbetul pe buze. Chiar dacă viața a fost cam dură cu mine, contează că am reușit să merg mai departe și că nu mi-am pierd încrederea în mine și am arătat că se poate trăi și cu dezamăgirea provocată de părinți. “Nu contează cât de lung este drumul vieții…, contează cât de mult te bucuri de fiecare pas făcut pe el”.
Mulțumesc anticipat pentru interesul acordat, Dinamo este familia mea cea mare.
Sursa foto: Arhiva personală
vreau cartea