Pentru o viață trăită în slujba fotbalului, pentru Mircea Lucescu, numai cuvinte de laudă și un călduros “LA MULȚI ANI”!
Legendarul antrenor român este născut în 29 iulie 1945, prilej pentru a-i transmite multă sănătate și cele mai frumoase gânduri din partea tuturor dinamoviștilor.
”Nimeni nu-i dădea perspective mari pentru că învăța foarte bine, era un tip deștept, știa deja vreo două-trei limbi străine. Și la facultate avea note foarte mari”, a spus Alexandru Boc pentru Digi Sport.
Mircea Lucescu, ca fotbalist, a cunoscut consacrarea la clubul Dinamo. Își definește personalitatea sportivă, profilul de atacant modern. A avut 361 de prezențe în prima divizie, marcând 78 de goluri.
În 1966 debutează în echipa națională.
Este memorabilă fotografia lui Mircea Lucescu – căpitanul naționalei României, cu Carlos Alberto – omologul brazilian, înaintea partidei din ”grupo de la muerte” a CM de fotbal din Mexic (1970).
Este, apoi, unul dintre componenții de bază și căpitan al reprezentativei noastre participantă la CM din Mexic (1970) și la CE (1972), când fotbaliștii tricolori s-au calificat în sferturile de finală.
În 1974 a doborât recordul celor 48 de prezențe în echipa națională (deținut, timp de 35 de ani, din 1939, de celebrul Iuliu Bodola), ajungând la 70 de selecții în prima reprezentativă.
Începând cu toamna anului 1981, pe lângă activitatea competițională, activează și ca antrenor, preluând conducerea tehnică a echipei naționale a României în 59 de partide.
Specialiștii îl consideră drept unul dintre cei mai valoroși tehnicieni din istoria fotbalului românesc.
Născut în București, Mircea Lucescu a ajuns la Dinamo în 1963.
A câștigat, în tricoul alb-roșu, 7 titluri de campion (1964, 1965, 1971, 1973, 1975, 1977, 1990) și Cupa României (1968).
Pe banca echipei din Ștefan cel Mare, Mircea Lucescu a câștigat titlul de campion național și Cupa României, ambele în 1990.
Cu Mircea Lucescu pe bancă, Dinamo s-a calificat în sferturile de finală ale Cupei Cupelor (1989) și în semifinalele Cupei Cupelor (1990).
Cifrele carierei sale:
– 361 de jocuri marcând 78 goluri în Liga l;
– 70 meciuri în echipa națională;
– 15 meciuri în Cupele Europene.
În 1982 a devenit director tehnic al F.R.F., calitate în care a reușit calificarea tricolorilor la turneul final al Cupei Europene din 1984 din Franța, într-o grupă de “foc”.
Din 1986 a trecut la Dinamo, încununându-și munca cu un event campionat-cupă (1989-1990), atingând totodată “sferturile” Cupei Cupelor (1988-1989) și semifinalele aceleiași competiții (1989-1990).
După aceste performanțe a devenit antrenor în Seria A, preluând mai întâi Pisa SC, iar apoi Brescia Calcio și Reggina AC. Cu Brescia a reușit 2 promovări în Serie A, urmate însă, de tot atâtea retrogradări. Din 1997-1998 a revenit în țară, preluând Rapidul, cu care a reușit un titlu (1998-1999) și o cupă (1997-1998). Din decembrie 1998 pentru scurt timp a devenit antrenor al celebrei echipe Internazionale Milano.
În sezonul 2000-2001 a preluat pe Galatasaray, cu care a cucerit Supercupa Europei. Este considerat unul dintre cei mai valoroși tehnicieni din istoria fotbalului românesc, deținând recordul jocurilor conduse pe banca echipei naționale, 59. Ca antrenor, a obținut titluri și în campionatul Turciei cu Galatasaray în 2001-02 și cu Beşiktaş în 2002-03, din 2003 antrenează echipa ucraineană Șahtior Donețk cu care a câștigat campionatul în Ucraina. Câștigător al Cupei UEFA în anul 2009 cu echipa sa Șahtior Donețk pe care o antrenează din anul 2004. A fost ultima finală a cupei UEFA, ea transformându-se în Europa League.
În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, „în semn de apreciere pentru participarea la Turneul Final al Campionatului Mondial de Fotbal din anul 1970 din Mexic și pentru întreaga activitate”.
A fost decorat cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler.
Ca tehnician, este cunoscut pentru criticarea arbitrajelor.
Surse foto: digisport.ro/ vezifotbal.ro/ arhiva personală