(adaptare după Pavel Stratan)
Haita noastră câteodată o cam ia pe arătură,
Câteodată-i ROȘU-ALBĂ, cateodată parcă-i sură…
Chiar de soarta ne zâmbește ori mai des ne bagă-n ceață,
Noi cântăm de Câinii Roșii, de cu seară până dimineață!
Fac naveta la Dinamo chiar de asta mă omoară,
Nu cred că pe fotbaliști undeva o să-i și doară…
Ei sunt prinții de poveste, eu lichiorul cel de sâmburi,
Dar nici Haita nu mai este, cum era cândva pe timpuri!
Sunt unii ce vor doar lefuri,
Sunt alții ce vor doar țoale,
La alții știu ce le-ar trebui,
Dar nu prea sunt parale,
Doar apă din fântână.
Și nu le place rece,
Ei poate vor mașină,
Dar lasă că le trece!
Și eu vreau multe, multe,
Nu mi-am pierdut avântul,
Aș vrea mereu în frunte,
Să nu ne bată vântul…
Dar asta-i de-o vrea Sfântul!
Dacă-i dai la jucător o căruță de parale,
Ori își cumpără BMW-eu, ori îi cheltuie pe țoale…
Numai noi, noi fanii știm ce înseamnă viața dură…
De câte ori pierzi DINAMO, ne-necăm în băutură!
Mama ei de soartă tristă Câinilor până la moarte,
Când toți zic că ne-am distrus, eu le zic că se mai poate…
Nici nu văd și nici nu știu cine vrea să mă asculte,
Pentru Haită veșnic eu, vreau trofee cât mai multe!
Vreau, ca și-n “douămii șapte”, să fim primii, nu codași…
HAI SĂ-NCEPEM PREGĂTIREA, SĂ BATEM LA CĂLĂRAȘI!
Sursa foto: FC DINAMO BUCURESTI/ facebook page/site official