(adaptare după A. Păunescu)
“Stadioane mari, arene stranii,
Tot apar prin țară peste tot…
Neschimbați nu sunt decât Spartanii,
Pe Dinamo. Adormiți cu anii.
Și știind și ei că nu mai pot!
Din play-out totuși mai departe,
Ei visează și mai dau din mâini…
Ei sunt Câinii Roșii pân-la moarte!
Ei, părtașii nemiloasei soarte,
Au fost Câini și vor rămâne Câini!
Consolați și plini de jale, parcă,
Vlăguiți, dar tot mai vin ades…
Ar vrea timpul fost să îl întoarcă,
Să își vadă Câinii iar că joacă,
Căci speranța încă le dă ghes!
Nu sunt mii, sunt poate milioane,
Răspândiți prin lume. Nu-i de-ajuns!
Fiindcă de victorii le e foame…
Hai Dinamo! Hai ajută-i Doamne,
Și pe Câini, căci gata, ne-a ajuns!
Haita alb-roșie cântă- ntruna,
DDB, Dinamo-i viața lor!
Îi va omorî de tot minciuna?
Vor muri și ei pe totdeauna?
NICIODATĂ! CÂINII MEI NU MOR!
Nu-i târziu dar ne-a distrus prostia,
C-am îngăduit pe-acest tărâm,
Și-am plătit cu lacrimi nerozia,
De-a avea patron de România,
Pe cel mai zgârcit și mai hapsân!
Mergem însă cu toți mai departe,
Sufletul ne este pătimaș! SUNTEM CÂINI!
DOAR CÂINI PÂNĂ LA MOARTE!
Hai Dinamo fă-ne și dreptate,
HAI SĂ BATEM ȘI LA MEDIAȘ!”
Și să știți ultrași, c-am jucat la Mediaș, cam de treisprezece ori!
N-am făcut mereu furori, doar când am fost noi pe val!
De patru ori, meci egal, de patru ori ne-au bătut și de cinci ori i-am înfrânt!
În “douămiiunșpe”- odată, pe când Haita era Haită,
CINCI – ZERO LA EI ACASĂ, LE-AM DAT!
Le-a băgat-o-n plasă: Torje, Cătălin Munteanu, Dănciulescu și Spartanu’ de Marius Nicolae, ce-a dat două! CE BĂTAIE!
Dinamo să nu te lași, să bați iar la Mediaș!
Sursa foto: FCDINAMO.RO/official site