Al doilea meci consecutiv pe care Dinamo il termina in 10 oameni, Dussaut primind cartonas rosu si lipsind etapa viitoare, cu Hermannstadt. La inceputul meciului echipa a purtat tricouri negre in amintirea lui Patrick Ekeng, plecat dintre noi acum 3 ani. A fost inca un meci rezolvat de Montini, secundat de Cristovao care incepe sa-si arate valoarea. Pe langa conditiile precare ale stadionului si a prezentei in play-out, ploaia a fost un factor decisiv al asistentei reduse la acest meci.
Desfasurarea partidei
Meciul a inceput cu o ratare enorma a lui Sorescu. Acesta, din 7 metri, a tras in portar irosind astfel o ocazie imensa. A continuat intr-o nota de dominare sterila a Gazului, prea putine ocazii punand in pericol cu adevarat poarta lui Mandanda. A mai existat un gol al lui N’Diaye anulat pe motiv de offside de arbitrul partidei, Florin Andrei.
In privinta arbitrajului – a fost corect, impartial, chiar daca ne-a anulat un gol si a ne-a dat bonus si un cartonas rosu, numarul cartonaselor primite in aceasta spunandu-ne exact ce s-a petrecut pe teren; Dinamo a intrat ca sa castige acest meci, a jucat la intimidare, la limita regulamentului, fiind sanctionata foarte des cu cartonase in aceasta partida.
Dupa pauza, Dinamo a trecut la conducerea partidei, pe langa cele doua goluri mai avand o ocazie imensa prin acelasi Sorescu, omul ratarilor in acest meci. Fiind servit de Nabil Jaadi, care i-a luat locul in echipa fratelui sau, Dejan a trimis slab spre poarta din 6 metri, mingea fiind respinsa de pe linia portii.
Totodata in repriza a doua puteam asista la un gol din afara careului al eternului dinamovist Ionut Serban, care l-ar fi propulsat mult in clasamentul statisticilor “minute jucate/goluri inscrise”. Poate Ionut ar merita totusi mai multe sanse, asta facand comparatia cu Filip, care in acest meci mai mult si-a pus adversarii pe contraatac oferindu-le pase, decat a recuperat mingii de la acestia.
Surpriza placuta
Nu stiu cine i-a scris angolezului M’Futila pe tricou, dar cu siguranta Cristovao nu merita nicio ironie referitoare la numele sau dupa jocul de aseara. El a oferit un joc placut, pasand decisiv lui Montini la primul gol dupa ce anterior facuse o preluare de toata frumusetea. Din ce am observat la el, e un al doilea atacant bun, varf retras care ofera pase excelente coechipierilor. Se intelege bine cu Montini in atac. Puternic, tehnic, fara o viteza iesita din comun, stie sa tina de minge si isi pune deseori echipa pe contraatac. Asta seara a dus un meci intreg, ceea ce inseamna ca fizic sta mult mai bine decat atunci cand a fost transferat.
Meciul a fost castigat mai mult de Rednic decat de jucatori. Schimbarea castigatoare a fost readucerea in fata portii a lui Montini, trecerea pe partea dreapta a lui Sorescu si introducerea lui Nabil Jaadi, mult mai bun ca fratele sau – desi totusi la fel de lent. O alta mutare castigatoare a fost aglomerarea spatiului din fata portii, observand in meciurile precedente ca Gazul are un joc direct pe poarta, cu un-doiuri care destabilizeaza apararea punand direct atacantii in pozitie de gol. Gazul nu joaca cu centrari laterale si mingii la bataie, iar Rednic i-a blocat fix piesele sale importante – Rondon, Mailat, Caiado si Olaru.
Montini a inscris in minutul 55 dupa o pasa excelenta primita de la Cristovao, cu un sut plasat perfect cu exteriorul. El a stabilit scorul final in minutul 80, plasand mingea in poarta cu capul dupa o centrare primita de la Sorescu.
In privinta lui Dejan, el e o constanta in echipa Dinamo; indiferent unde-l pune Rednic sa joace, isi face treaba cat de bine stie, iar prezenta sa in fazele de gol nu e intamplatoare.
Mattia il migliore.
Montini este Montini. Este atacantul care da gol, fara indoiala unul dintre cei mai buni atacanti pe care i-a avut in ultima perioada Dinamo. Diferenta intre el si ceilalti atacanti din lot (Papazoglou, Popa) consta in atentia sa; are viteza de reactie, este concentrat si pare capabil sa inscrie in situatii in care orice alt coechipier al sau ar rata. Asta seara Montini a fost pe tot terenul. Pe langa cele doua goluri, el a alergat mult, a fost in aparare, a driblat, a facut tot posibilul sa castige acest meci iar Rednic l-a scos pe finalul meciului pentru a-i oferi aplauzele putinilor spectatori prezenti la meci. Cu acest jucator in lot Dinamo are sanse reale ca sezonul viitor sa prinda play-off-ul. Aduce aminte de perioada de glorie a lui Danciulescu, fiind acelasi stil de atacant – iute, atent, speculativ.
Cel mai bun indiciu al calitatii acestui atacant mi se pare a fi suferinta lui Naum, care incearca din rasputeri sa denigreze jucatorul cu 11 reusite in acest sezon.
Jocul fara Nistor
La mijlocul terenului n-am stat deloc bine, dupa absenta lui Nistor cauzata de o accidentare in meciul precedent. Reda Jaadi nu a stralucit, facand inca un meci sters, iar Filip a contat prea putin in atac, nefiind prieten cu mingea nici in acest meci. N’Diaye a jucat bine la inchidere si a si inscris insa din pozitie de offside, reusita fiindu-i anulata. La capitolul suturi de la distanta am stat rau de tot, neavand nicio realizare in acest meci. Cu exceptia sutului covrig al lui Ionut Serban (care n-a fost nici macar pe spatiul portii), Dinamo nu a mai avut suturi de la distanta ci doar cateva nereusite la firul ierbii, prea putin periculoase pentru a le numi “ocazii”. Acesta e punctul cel mai sensibil al echipei – in afara lui Nistor care si el ocazional mai nimereste spatiul portii, nu avem oameni care sa stie sa suteze periculos de la distanta.
In schimb, benzile laterale au functionat binisor, atat Sorescu, cat si Montini (cat a fost folosit mijlocas stanga) avand un joc consistent atat in aparare cat si in atac. Cei doi, alaturi de Cristovao, au fost cei mai buni oameni de pe teren in acest meci.
In aparare Klimavicius si-a revenit dupa meciul mai putin reusit din etapa trecuta, si langa el, Ciobotariu a jucat excelent, fara greseala.
Aliji a facut un meci bun, insa fara realizari deosebite, iar Dussaut a fost mult mai slab fata de meciurile precedente, primind si un cartonas rosu pentru faulturile sale repetate. Se vede totusi lipsa de omogenitate a echipei, cel mai bun indiciu fiind momentul dintre Aliji si Mandanda cand primul proteja balonul iar al doilea nu iesea din poarta sa-l prinda. Comunicarea slaba intre jucatori e o problema care trebuie rezolvata cat mai urgent.
Pregatiri pentru viitor.
De bun augur pare sa fie numirea lui Bogdan Balanescu director general la Dinamo. Prin mutarea sa ingenioasa – inchirierea lojelor Stadionului National – el a asigurat bugetul echipei pentru cea mai mare arena sportiva a tarii in sezonul viitor. Totodata se pare ca sezonul viitor va incepe si constructia stadionului, cea mult asteptata. Cu siguranta Arena Nationala are tot ce poate sa ofere un stadion unui suporter venit sa vada un meci de fotbal.
Rednic se pare ca urmareste sa aduca la echipa un fundas dreapta din campionatul Scotiei, Ziggy Gordon – 26 ani. Speram sa fie un transfer mai reusit decat Jordan Mustoe, desi valoarea lui afisata pe transfermarkt nu ar sustine acest lucru.
In pauza de vara Dinamo are optiunea readucerii lui Ivan Pesic, cel care are un sezon excelent in Kazahstan, si care a fost reprofilat mijlocas stanga, post deficitar pana acum la Dinamo. Totodata merita mentionat si faptul ca este posibila revenirea unor tineri imprumutati in ligile 1 si 2. Deloc de neglijat pare a fi posibila aducere a lui Mihai Raduț la echipa, insa nu ca suplinire a unei posibile plecari a lui Dan Nistor.
Cea mai mare pierdere mi se pare a portarului Mandanda, caruia ii expira imprumutul in vara, si se pare ca nu va fi posibila pastrarea lui la echipa. E un portar bun, cu reflexe, cum ne-ar trebui sezonul viitor.
Avem pana acum Montini, Sorescu, Nistor, Klimavicius, Dussaut, Aliji, Grigore, Ciobotariu. Poate Zenke, poate Nabil Jaadi, poate N’Diaye sau Cristovao, iar Muțiu ca rezerva de portar. Restul nu au confirmat, dupa parerea mea (si a multora, se pare).
Meciul viitor, cel cu Hermannstadt poate insemna detronarea Gazului Metan de pe prima pozitie a play-out-ului, lucru care este foarte posibil tinand cont de problemele care sunt la aceasta echipa.
Articol scris de Robert Muntean