Comemorăm un idol: 12 ani fără Florea Dumitrache, cel mai mare atacant pe care l-a avut vreodată România!

Au fost numiți, cuplul de aur de la Naţională: Florea Dumitrache și Nicolae Dobrin! Odihnească-se în pace amândoi!

Şi chiar aşa a fost, au onorat fotbalul românesc.

La 21 de ani, Florea Dumitrache a câştigat primul său titlu de golgheter, cu 22 de goluri. Nu-l mai putea opri nimeni. Goluri cu capul, din voleu, fundaşii nu mai puteau ţine pasul cu fentele şi cu demarajul său. Două titluri consecutive de cel mai bun jucător român. Între timp, debutase şi la echipa naţională. 

Angelo Niculescu a avut flerul de a-l cupla în atac cu celălalt „cal de rasă” din campionatul nostru, care făcea senzaţie la Piteşti. Aşa s-a născut, paradoxal, în mandatul unuia dintre cei mai conservatori selecţioneri ai naţionalei noastre, cel mai exuberant cuplu de atacanţi din istoria tricolorilor, Dobrin-Dumitrache. Împreună au calificat naţionala la Mondialul din Mexic 1970, primul după 32 de ani pentru România, împreună au realizat faza cu care au îngenuncheat Portugalia lui Eusebio la Bucureşti în meciul decisiv din preliminarii: driblinguri în serie Dumitrache, finalizare Dobrin. 

Îl comemorăm azi pe Florea Dumitrache (n. 22 mai 1948 – d. 26 aprilie 2007), odihnească-se în pace!

S-a legitimat în anul 1961 la Rapid, după care doi ani a jucat la TUG Bucureşti, o echipă mică de cartier, unde în 1964 l-a descoperit antrenorul Traian Ionescu, care l-a adus la Dinamo.

La Dinamo şi-a pus în valoare talentul ajungând să atingă, la un moment dat, culmile măiestriei sportive.

În 1975, Dinamo – Real Madrid 1-0:

Atacant „pur-sânge“, cu un dribling derutant, o viteză de reacţie ieşită din comun şi maestru al loviturilor cu capul şi-a înscris în cartea de vizită un şirag de perfomanţe obţinute cu Dinamo:

– câştigarea campionatului naţional în anii 1971, 1973 şi 1975;

– câștigarea Cupei României în 1968;

– titlul de golgeter al primei divizii în 1969 şi 1971;

 

– titlul de cel mai bun fotbalist al anilor 1968 şi 1969.

Golul de pe Wembley

15 ianuarie 1969, Stadionul Wembley. Este minutul 74 si Anglia o conduce pe Romania cu 1-0, intr-un meci amical. Flavius Domide ii paseaza lui Dumitrache, acesta suteaza, dar mingea loveste mana unui aparator englez. Arbitrul James Callaghan fluiera si acorda penalty. “Mopsul” aseaza balonul, il priveste pe Gordon Banks si marcheaza. 1-1, pe Wembley, iar tricolorii treceau cu brio testul in fata campioanei mondiale en-titre.

După 12 ani la Dinamo, a plecat, mai întâi la Jiul Petroşani (1976-1979), apoi la Corvinul Hunedoara (1979-1983) şi s-a retras de pe gazon tot de la Petroşani, ca jucător la Minerul-Ştiinţa.

În fotografie, Florea Dumitrache cu Nicolae Dobrin:

Vom comemora în octombrie 12 ani și fără Nicolae Dobrin, cunoscut și ca Gâscanul sau Prințul din Trivale, alt fotbalist român. Istoria fotbalului românesc îl reține ca pe unul din cei mai mari fotbaliști români, un maestru al driblingului și al fentei, un model în executarea paselor și a loviturilor libere. 

Când şi-a încheiat activitatea, Florea Dumitrache adunase 358 de prezenţe în prima divizie şi 170 de goluri marcate.
În echipa reprezentativă, a evoluat de 31 de ori şi a înscris 15 goluri, s-a numărat printre componenţii de bază ai acesteia.

A participat la turneele finale al CM din Mexic 1970 şi al Campionatul European din 1972, unde a realizat faze remarcabile.

La vârsta de 35 de ani a revenit în Capitală la vechea iubire, Dinamo, optând pentru munca cu juniorii şi copiii, cu gândul nemărturisit de a forma un atacant pe profilul său fotbalistic.

A primit titlul de Maestru emerit al sportului.

Despre Dumitrache

“Dumitrache a reprezentat tot ce fotbalul îţi poate da. El a jucat din plăcere, dar, din păcate, s-a jucat şi cu viaţa.” – Mircea Lucescu

“Sărea 1,20 metri în înălţime de pe loc. Cum a ajuns un atacant de numai 1,74 metri să fie considerat unul dintre mai buni marcatori cu capul din istoria campionatului nostru? «Mopsu» zici că era din plastilină. Sărea ca în filmele alea cu «Profesorul trăsnit», putea să sară mai mult de un metru de pe loc. Dar cel mai tare era la mingile la semi-înălţime, nu-l întrecea nimeni la plonjoane şi la felul în care simţea centrările” – Rică Răducanu

“A fost cel mai bun atacant al acestei ţări în ultimii 60 de ani. Dar, ca om, a fost şi mai mare. El n-a jignit şi n-a supărat pe nimeni.” – Cornel Dinu

Mare atacant, mare om!

Florea Dumitrache a ars prea repede treptele vieţii. A trăit doar pentru iubirea lui eternă, fotbalul, pe care l-a predat pe gazon adversarilor, dar şi spectatorilor din tribune. Şi unii, şi alţii au apreciat uşurinţa extraordinară cu care Mopsul făcea lucruri complet neaşteptate, care-i lăsau mască pe adversari.

Odihnească-se în pace!

Surse foto: adevărul.ro/ gsp. ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyrighted Image