Comemorăm 32 ani de când s-a alăturat îngerilor noştri, Michael Klein! (10 octombrie 1959 – 2 februarie 1993)

Pe 2 februarie 1993, Michael Klein deceda în condiții suspecte la un antrenament al formației la care era legitimat, Bayer Uerdingen.

Fotbalistul în vârstă de 33 de ani era recunoscut pentru devotamentul total cu care evolua, iar infarctul suferit în timpul unor exerciții banale, executate în sală, a ridicat multe semne de întrebare.

Avea o bronşită pe care a dus-o pe picioare, însă care se transformase într-una cronică. În acea zi blestemată, întâi a fost pus să alerge 5.000 de metri, apoi a intrat direct în sala de sport, unde s-a prăbușit. Era o zi geroasă, ar fi trebuit să aştepte măcar un sfert de oră până să treacă la exerciţiile de stratching. Dar vorba aia, «Aleargă, calule, că te plătesc!». La un exerciţiu culcat pe spate s-a înecat. Avea apă la plămâni, cum se zice. În plus, amigdalele îi erau pline cu puroi, iar glanda mamară stângă mărită, semn că depusese un efort uriaș!”.
Legendarul Michael Klein, fotbalist cu 90 de selecții în naționala României a reușit să marcheze de cinci ori. Ultima sa apariție „sub tricolor” a avut loc în noiembrie 1991.
Cunoscut ca și Mischa Klein sau Mișa Klein, a fost un fotbalist de etnie germană, fiind un jucător extrem de important pentru echipa națională a României.
Marea parte a carierei sale de fotbalist a petrecut-o la Corvinul Hunedoara, în anii ’80 – cea mai bună perioadă din istoria de peste un secol a clubului de fotbal. Michael Klein a fost căpitanul echipei hunedorene, antrenate de Mircea Lucescu, iar după transferul său, în 1988, la Dinamo București, sub conducerea aceluiași antrenor, Klein a devenit căpitan al echipei bucureștene.
În 1990 a plecat în Germania, unde a mai jucat două sezoane. În 2 februarie 1993, fotbalistul s-a stins fulgerător, în urma unui infarct.
A jucat pe posturile de mijlocaş şi fundaş stânga, fiind renumit pentru inepuizabilele curse pe care le făcea pe partea sa de teren.
2 trofee a câștigat Misa Klein, ambele cu Dinamo: titlul de campion și Cupa României, în 1990. Tot alături de “câini” a ajuns în semifinalele, Cupei Cupelor, ediția ’89-’90.
În Divizia A a strâns 322 jocuri și a marcat 36 de go­luri.
Lângă furnale, “Neamţul” a jucat din anul 1973 (anul legitimării la juniori), până în 1989, cu o detaşare de un sezon la Aurul Brad. Primul meci oficial în Divizia A, în tricoul alb-albastru, l-a jucat pe 24 august 1977, când încă nu împlinise 18 ani. A fost partida Corvinul – FC Arges, 2-2. Perioada petrecută la Hunedoara s-a concretizat prin cele 283 de prezenţe în echipa sa de suflet, pentru care a marcat 34 de goluri. S-a remarcat prin dăruire, disponibilităţi tactice largi şi capacitatea de a evolua, în funcţie de cerinţele echipei, atât în apărare, cât şi la mijloc. Promovat în prima reprezentativă, Klein nu numai că nu a dezamăgit, dar a devenit unul dintre oamenii de bază ai reprezentativei.
La mijlocul anilor ‘80 era una dintre cele două “furnici” neobosite din compartimentul median, împărţindu-şi munca de jos cu Aurică Ţicleanu. În 1989 a făcut parte din “contingentul” hunedorean adus la Dinamo, unde a realizat eventul un an mai târziu, când, în afara campionatului câştiga şi Cupa României, într-o finală de mare spectacol cu rivala Steaua (scor 6-4).
În paralel, a adunat 90 de selecţii la naţională, adăugând prezenţei de la C.E. din 1984, din Franţa, participarea la C.M. din Italia (1990).
Pe Klein, cel mai bine l-a caracterizat marele comentator sportiv, Cristian Ţopescu. Iată cum l-a descris acesta: “L-am urmărit şi studiat pe Michael Klein. Era un preferat a lui Mircea Lucescu. Un jucător elegant. Un truditor pentru interesul echipei. Un harnic ca nimeni altul. Un jucător modern în înţelesul cel mai bun al cuvântului. Un fotbalist complet. Iar mai presus de orice, a fost un exemplu de fair-play, în condiţiile în care ştim că de multe ori era greu să-ţi stăpâneşti nervii, să te închizi în tine însuţi, în faţa nedreptăţii, pentru a nu transmite şi altora starea de tensiune, de încordare.
A practicat cu serizitate fotbalul, căruia i-a dat totul. Prezenţă oarecum discretă, dar cât de utilă pe teren, Klein ara în lung şi în lat suprafaţa de joc, fiind primul la deposedări şi tot întâiul la lansări şi atacuri. Era jucătorul capabil să nu greşească o pasă întregul meci. Michael Klein a fost un fotbalist din rasa lui Franz Beckenbauer, un formidabil căpitan de echipă, care impunea respect adversarilor, arbitrilor, publicului.
Sute de hunedoreni, alături de suporteri, seniorii şi juniorii FC Corvinul 1921 Hunedoara, oficialităţi locale şi judeţene, participă an de an la comemorarea anilor de la trecerea în eternitate a sportivului-simbol al fotbalului hunedorean şi românesc, la statuia dedicată marelui fotbalist din centrul municipiului Hunedoara.

“Michael Klein e pregătit să paseze. E o formalitate, o fază de rutină. Doar e cunoscut pentru precizia centrărilor. De pe loc, din alergare sau dintr-o fază fixă, nici nu are importanță de unde, poate fi din orice loc de pe banda stângă a terenului.”

Odihnească-se în pace, Michael Klein!

Surse/Foto: gsp.ro; sport.ro; youtube; fanatik,ro; romaniansoccer.ro/players; wikipedia; arhiva personală G. Graur

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyrighted Image