Dinamo București este una dintre puținele constante din fotbalul românesc.
Dinamo București – un nume care este sinonim cu succesul fotbalistic, cu pasiunea și devotamentul care au urcat-o de atâtea ori pe podiumul României.
34 de trofee are Dinamo în palmares: 18 titluri, 13 Cupe ale României, Cupa Ligii și 2 Supercupe.
Deși nu avem trofee câștigate în Europa, avem meciuri cu care ne mândrim, meciuri care au rămas înrădăcinate în sufletul fiecărui dinamovist, indiferent de vârsta sa, indiferent dacă era în viață (sau nu) la momentul respectiv.
AC Milan, Internazionale Milano, Șahtior, Everton, Real Madrid, Hamburg, Dinamo Minsk, Liverpool. Echipe de renume, european și mondial. Echipe cu care am jucat, pe unele le-am bătut, cu altele am pierdut. Important este că am ajuns acolo, că numele de „Dinamo” a fost la un moment dat la același nivel cu aceste echipe.
Este important să știm de unde am plecat, este important să ne știm istoria și palmaresul, este important să ne știm trecutul pentru că viitorul este nesigur.
Ultimii ani de zile ne-am zbătut într-o mlaștină a neputinței, a rezultatelor proaste, a suferinței fanilor, jucătorilor și antrenorilor.
Mereu a existat o speranță, o lumină la capătul tunelului, o idee că am ajuns la fundul prăpastiei și că de acum înainte putem doar să înaintăm.
Însă viața ne-a dovedit deseori că se poate mai rău. Dacă acum zeci de ani, tragedia era dacă Dinamo nu prindea un loc pe podium, dacă acum câțiva ani tragedia era dacă Dinamo nu prindea un loc în play-off, iată că acum tragedie va fi dacă vom ajunge la retrogradare.
Suntem într-o situație precară, stăm într-un echilibru instabil pe buza prăpastiei.
Acum câteva luni am crezut că am scăpat odată cu venirea investitorilor spanioli. Deși mai văzusem, mai trăisem această dramă (dar cu alte personaje), am crezut. Sceptici, dar plini de speranță, am început să ne imaginăm viitorul măreț care părea sigur că ne aștepta.
Jucători aduși de la echipe mari, cu CV-uri extraordinare, construcția unui stadion nou unde ne imaginam derby-uri și meciuri în Europa.
A fost creată echipa a doua, un alt semn bun din partea spaniolilor. Juniorii noștri, copii cu valoare, acum aveau un loc unde să crească, să se remarce, pregătindu-se pentru pasul către prima echipă.
Din păcate, momentan, se pare că am rămas doar cu speranța.
Posibilitatea ca spaniolii să aducă banii promiși la echipă, scade cu fiecare „țeapă” dată.
Posibilitatea unui viitor măreț scade cu fiecare meci pierdut de către jucătorii buni, dar cu moralul la pământ.
Nu așa se face performanță. Nu există vreun club în această lume care să facă performanță, care să aibă rezultate bune cu o echipă neplătită, cu un staff muribund, cu patroni absenți.
Și totuși, pe cine să aruncăm vina? Jucătorii sunt o țintă ușoară (și populară, din câte văd), dar ei sunt varianta ușoară, nu cea corectă.
Nici Contra nu este o opțiune corectă, indiferent de ce am putea spune despre modul său de a antrena.
Tot ce se întâmplă astăzi la echipă este datorat lui Negoiță, lui El Pablo și celorlalți oameni care au promis dar nu au adus capitalul necesar realizării minimului necesar.
Dacă înainte, vedeam clar în întuneric datorită luminii de la capătul tunelului, acum singura lumină rămasă este cea din spate. Mergem cu viteză maximă înainte, într-o beznă totală și singura lumină este cea a trecutului nostru glorios.
Dacă Dinamo retrogradează nu va fi numai din vina jucătorilor, nu va fi numai din vina antrenorului.
Principalul vinovat va fi persoana de sus, persoana care dă ordine.
Într-un fotbal murdar, într-o ligă unde arbitrii își prostituează fluierul și sufletul, într-o ligă unde principalele acțiuni se întâmplă în culise, Dinamo se afundă cu conștiința curată.
Nu vom retrograda din motive fotbalistice, ci din cauza acțiunilor ascunse, din cauza intereselor financiare ale unor personaje “abonate” la Dinamo pe viață.
O perioadă dureroasă, rușinoasă pentru un club glorios. Nu știm ce se va întâmpla în viitor, nu știm ce se întâmplă în spatele „Cortinei”, dar știm că noi nu ne vom opri din a fi dinamoviști.
Indiferent de ligă, indiferent de situație, locul nostru este acolo unde am fost întotdeauna, lângă echipă.
Acum, mai mult ca niciodată, echipa are nevoie de noi.
Indiferent de final, indiferent dacă va fi astăzi, mâine sau peste alți 70 de ani, noi vom avea mereu Dinamo în suflet!
Surse foto: instagram.com/ dinamobucurestiofficial; facebook.com/FCDinamoOfficial