Corabia Speranței Câinilor, scufundată la malul mării! Încă o deplasare, încă o înfrângere. Aș vrea să pot spune că a fost o surpriză dar nu a fost! Știam de la începutul campionatului că avem o echipă tânără care va pierde destule meciuri înainte să aibă experiența necesară obținerii victoriilor. Lipsa experienței pare motivul principalul motiv al seriei de înfrângeri, nu lipsa motivației sau lipsa talentului.
Avem o echipă tânără cu doar câțiva jucători cu experiență: Răuță, Filip și Sorescu. În schimb, juniorii noștri au potențialul să crească cu fiecare meci “în picioare”. Toți jucătorii cu excepția lui Giani Crețu, aparent.
Deși am luat 3 goluri, unul dintre ele fiind de la mare distanță, pot spune că Mihai Esanu a fost victima excesului de încredere în forțele proprii, a ghinionului, dar și a greșelilor fundașilor dinamoviști. La golul primit din jumătatea adversă s-a văzut că a fost prins pe picior greșit, problema nefiind distanța până la poartă ci momentul în care a alunecat încercând să prindă acea minge. Fiecare portar, oricare ar fi calibrul său, are și ghinion, zile proaste sau gafe neintenționate făcute. O combinație dintre acești factori s-a întâmplat în meciul cu Farul, însă Eșanu rămâne unul dintre cei mai buni jucători de la Dinamo. O gafă sau un meci prost nu poate “șterge” toate prestațiile bune, toate paradele făcute în tricoul lui Dinamo! Sper că acest meci îl va motiva pe portarul nostru și îl vom vedea cum își revendică titlul de cel mai bun portar din Liga 1.
Ultimele meciuri ne-au arătat câteva lucruri despre juniorii noștri, în special despre Giani Crețu și Ionuț Amzar. Primul a contribuit la majoritatea fazelor periculoase ale echipei adverse prin lipsa efortului fizic depus. Practic, ce s-a întâmplat? În apărare, banda lui era aproape constant descoperită datorită faptului că Giani Crețu era rămas în atac. Trebuie să facem o comparație între el și Deian Sorescu (din sezonul trecut când juca pe postul de fundaș lateral) – diferența e că Sorescu reușea să fie prezent în majoritatea cazurilor, încurcând adversarii care încercau să centreze sau să între în careu de pe partea sa. Nu este primul meci în care se poate remarca această diferență, dar realitatea este că Giani Crețu este singurul jucător cu experiență pe acel post, Sorescu fiind necesar atacului, Andrei Radu fiind accidentat sau chiar descurcandu-se mai prost decât Crețu pe partea aceea, iar restul juniorilor nu au experiență în Liga 1. Sincer să fiu, aș prefera să văd un junior fără experiență încercat pentru că nu știm cine ne va surprinde.
Vorbind de surprize, una dintre surprizele plăcute ale ultimelor înfrângeri este Amzar care a avut prestații opuse lui Crețu până în momentul actual în care poate să fie considerat un viitor titular în echipa lui Dinamo!
De asemenea, o altă problemă este reprezentată de fundașii tineri: Rici și Giafer. Deși amândoi au dovedit că merită să fie titulari, lipsa de experiență își spune deseori cuvântul. Au fost destule cazuri în care au avut erori de poziționare, întrări decesive greșite sau pur și simplă, au reacționat prea încet ca să oprească acțiunea adversarilor.
Mijlocul dinamovist subliniază o problemă pe care o știam deja – avem nevoie de un mijlocaș la creație. În meciurile anterioare, acest rol a fost îndeplinit de Anton sau Bani, dar în acest meci am avut mari probleme cu crearea atacurilor organizate, periculoase. Ehmann este, de meserie, fundaș central (chiar dacă este folosit deseori pe alte posturi), Răuță este mijlocaș defensiv și Steliano Filip este fundaș lateral, chiar dacă este o extremă periculoasă datorită vitezei sale. Nici unul din cei trei nu este capabil să creeze faze organizate, să pornească și să conducă un atac organizat. Acest lucru a fost evident în meciul cu Farul..
Atacul nu a funcționat nici în acest meci datorită faptului că avem lipsă un atacant de careu… Deși Sorescu este golgheterul încă golgheterul Ligii 1, acesta are nevoie de spațiu ca să își pună în valoare calitățile, iar lipsa unui pasator bun arată că depindem prea mult de momentele geniale ale lui Deian Sorescu.
Moldoveanu deși este, tehnic, jucat pe postul unui atacant central, nu este decât una dintre cele mai bune variante în absența unui atacant pur sânge. Marcat de accidentările sale, Moldoveanu încearcă, fără succes moment, să își îndeplinească potențialul promis în trecut. Sincer, sper să marcheze în următoarele meciuri deoarece acest lucru i-ar ajuta încrederea și motivația…
Ahmed Bani este unul dintre juniorii care au jucat și în sezoanele trecute în tricoul lui Dinamo, acest lucru datorat potențialului său enorm. E tânăr, nu are experiență și acest lucru este evident, la fel de evident este și faptul că poate mai mult, mult mai mult. Are viteză, are tehnică dar îi lipsește experiența necesară ruperilor de ritm. Deși este rapid uneori, după modul în care a jucat în ultimele sezoane, postul său potrivit este în centrul atacului, însă este de cele mai multe ori jucat drept extremă.
Despre Bonetti nu se pot remarca multe, schimbările sale par făcute din disperarea unui antrenor care nu vede vreo soluție imediată pentru atacul nostru. Mihaiu, deși rapid, nu este un jucător capabil să schimbe problemele din meciul cu Farul. Principalul său avantaj necesită spațiu în apărare, la fel ca Deian Sorescu. În lipsa spațiului, acesta devine un jucător mediocru care nu are capacitatea de a pătrunde printre liniile apărării adverse. Magureanu pare o posibilă rezolvare a atacului nostru, însă rămâne faptul că acesta nu a reușit să marcheze vreun gol în tricoul lui Dinamo. Are motivație, are energie dar încă nu este la nivelul Ligii 1. Acest lucru poate să fie spus și despre Borcea care strălucește la echipa a doua. Acolo, probabil datorită încrederii în propriile forțe, a demonstrat că are tehnica și viziunea necesară creării unor faze periculoase, reușind pase care pun coechipierii în situații de unu la unu cu portarul. La fel, a demonstrat o tehnică deosebită cu modul în care execută fazele fixe… Din păcate, în Liga 1 acesta nu a reușit să își expună calitățile, atât din lipsă de experiență, încredere, cât și datorită adversarilor mai buni, mai experimentați.
Notele mele acordate pentru jucători, sunt: Esanu 3, Cretu 3, Rici 5, Giafer 5, Amzar 7, Filip 5, Ehmann 4, Răuță 5, Moldoveanu 2, Sorescu 3, Bani 4.
În încheiere, trebuie să subliniez, încă o dată, că avem o echipă tânără, încă în formare. Trecem printr-o perioadă grea, fără meciuri câștigate. Urmează o perioadă dificilă pentru că vom avea confruntări cu adversari periculoși: CSU Craiova, FCSB, Botoșani, Rapid. Trebuie să înțelegem situația de la echipă, să înțelegem că juniorii nu au experiență, dar au determinare, pasiune și sunt dinamoviști convinși, iar cel mai important este că trebuie să fim prezenți pentru echipă. Cu fanii în spate, adevărate “minuni” s-au întâmplat, iar istoria, deseori, se repetă.
Trebuie să ne reamintim pentru ce luptăm, motivul pentru care susținem Dinamo. Nu am fost și nu suntem suporteri de rezultat, dacă eram nu mai țineam acum cu Dinamo. Trecem printr-o perioadă grea, dar lupta continuă. Cât timp ne amintim trecutul, putem suporta prezentul, ne putem face propriul viitor. Nu o să fie ușor, dar lucrurile care cu adevărat merită nu sunt niciodată ușoare!
Ce pot să zic mai mult de atât:
“Cei ce sunt dinamoviști
Cei ce sunt dinamoviști
Niciodată nu sunt triști
Niciodată nu sunt triști!”!
Surse foto: instagram.com/ dinamobucurestiofficial; facebook.com/FCDinamoOfficial