E grea meseria de suporter, de fan a unei echipe de fotbal din România. Nu cred că poate cineva să inventeze un argument ca să mă convingă că nu am dreptate.
Orice echipa ai susține, tot există obstacole. Afirmația asta cred că e cel puțin de două ori mai adevărată pentru fanii Dinamo.
Ignorând problemele interne, pentru că sunt deja dezbătute până acum, ignorând lucrurile suspectate și dovedite adevărate (Și da, la Alexandru Tudor bat acuma – de câte ori nu s-au plâns diverși fani de el și de câte ori nu am fost tot noi suspectați de subiectivism când îl înjuram după meciuri?).
Dar totuși… nu s-a învățat nimic din situația aceea – simt că trecutul se repetă. Cred că toți am simțit asta la meciul de azi, mai mult chiar decât de obicei.
Devine frustrant să se întâmple același lucru în legătură cu arbitrii. Știu că ăsta e mereu argumentul nostru – „Ne-a mâncat arbitrul! ”, dar chiar așa e câteodată. Nu zic că echipa a jucat perfect, sau că toate greșelile de arbitraj au fost împotriva noastră, dar cam greu să continui să joci bine când vezi că adversarul nu a primit vreun advertisment după ce te-a pus în cap la două faze consecutive.
La fel de frustrant e să vezi cum jucători deja „îngălbeniți” continuă să faulteze fără consecințe. Adică înțeleg că s-au pus presiuni pe arbitru din partea diverselor site-uri (nu pot să le spun site-uri de știri sportive fără să râd – unde a ajuns neutralitatea presei în ziua de azi? Măcar să știm și noi pe ce sume s-a vândut că poate facem o chetă rapidă) dar totuși aici ar trebui să se vadă antrenamentul arbitrilor.
Auzisem recent o declarație care suna bine din partea unui comentator străin: „Toate echipele sunt egale în ochii arbitrilor”. Problema e că la noi unele echipe sunt mai egale decât celelalte ca să parafrazez un alt citat.
Sincer să fiu, am mers la meci știind cine e arbitru, după ce am fost și la ultimul meci arbitrat de mult-înjuratul Istvan Kovacs. Dar totuși mă așteptam să fie un meci corect.
Începutul de meci, momentele de fairplay din tribune din primele minute, chiar și momentele de reculegere respectate de fanii ambelor echipe îmi dădeau speranțe.
Dar cam acolo s-au oprit speranțele mele, năruite de fiecare fluier ar arbitrului care ne „îngălbenea” la fiecare ocazie. Noi primeam cartonașe, ei avertizări. Unde e egalitatea aici? Poate îl întreabă cineva și pe nenea Kovacs. Îmi pare totuși rău de el că a fost lovit de acea brichetă fictivă…