“Dacă nu fac măcar egal, mă las de antrenorat. Nu mă pot bate ăștia” declara Liviu Ciobotariu, triumfator, inaintea meciului de pomina care ne-a lasat in play-out acest sezon. Ambitie prosteasca, nejustificata. Baiatul lui urma sa joace in play-off, posibil si in cupele europene, cu echipa de la care mancase si el candva o paine, si cu care isi facuse un nume. Daca nu ar fi jucat acel meci pe viata si pe moarte, in totala discrepanta cu modul in care o facea cu celelalte echipe, poate acum ar fi avut alt adversar in play-out, pe care l-ar fi invins. Cu antrenoratul Liviu nu are probleme, a demonstrat ca e antrenor bunicel, mai are un pic de reglat lucrurile la capitolul corectitudine si morala.
Echipa FC Botosani sta intr-un singur om, Fabbrini. Cum spunea si Cornel Dinu, Bratu a refuzat un mijlocas creativ, ofensiv, pentru a face loc in echipa unor Popovici sau Axente. Lista e mult mai lunga, din ea fac parte toti expulzatii lui Rednic. Speram ca din vara Rednic sa incerce sa-l aduca la Dinamo pe Fabbrini, cu siguranta si-ar gasi loc in echipa.
Dinamo a inceput partida in atac, inca in minutul 2 Dussaut putea inscrie dupa o actiune frumoasa, cu un sut din careu, iar in minutul 5 Zenke a ratat si el o ocazie, un sut respins de portar. In minutul 6 Aliji din 3 metri si Montini din interiorul careului trec si ei pe langa gol, ultimul executand o foarfeca in careu, ramasa neconcretizata pe tabela.
In prima repriza am vazut o singura ocazie a celor de la Botosani, omniprezentul Fabrini centrand perfect mingea lui Papa in careu, insa acesta reia slab, fara probleme pentru poarta noastra. Papazoglou incearca si el poarta in minutul 24, dar din careul de 6 metri nu poate relua corect o centrare venita de la Sorescu.
Prima repriza a fost echilibrata, usor dominata de Dinamo, care si-a creeat si ocaziile mai mari de gol.
In partea a doua Botosani a inceput in forta, aceiasi Fabbrini pe post de servant dribleaza in careu in jumatatea de metru ramasa intre linia de fund si Mallo, ridiculizandu-l pe acesta, insa pasa este slaba, si nu e fructificata. Aceasta a fost singura scapare a lui Mallo, de altminteri un fundas constant, atent, cu pozitionare buna si sigur in interceptii.
Ocazia meciului avea sa o rateze Sorescu. Singur cu jumatate de poarta goala in fata, a trimis mingea pe langa poarta dupa o pasa perfecta data printre aparatori de Aliji.
Dinamo a fortat victoria pana in minutul 88, cand N’Diaye a reusit sa inscrie cu capul dintre doi aparatori, dintr-o pozitie imposibila mingea trimisa din corner de Nistor. A fost un gol venit de la cine ne asteptam mai putin, un mijlocas defensiv fara prea mari veleitati ofensive, care devine incet incet piesa de baza in echipa lui Rednic.
Un meci castigat greu, insa pe merit. Dan Nistor a aratat la final unui suporter nemultumit tabela, si intr-adevar, a 4-a victorie consecutiva ne indica faptul ca echipa se afla pe o traiectorie ascendenta.
Notre Dame de Botosani, a ars precum un foc de paie. Prinsa pe val de batalia pentru play-off, a ramas fata fara combustibil in mijlocul oceanului, si se indreapta incet incet spre reciful retrogradarii. Ne intrebam retoric, Ciobi, Ciobi.. ce ar fi fost mai bine? Sa-ti aperi sansele corect, asa cum ai facut-o si contra altor echipe? Sau sa-ti consumi toate gloantele in meciul precedent contra noastra, si tu sa ramai cu buza umflata vazand cum trece play-off-ul prin fata ta? In afara de Fabbrini, alti fotbalisti nu mai ai la echipa. Zmeu in meciul precedent, te-ai intalnit cu Prazlea cel vRednic, care te-a bagat in.. pana la gat.
Pentru ca victoria de azi n-a fost o intamplare. Cam greu sa ai 4 intamplari la rand cand ai grija deosebita de aparare. De asta tipa Rednic la Montini, sa vina in aparare. Cum ar zice Hagi, noi am dat multe goluri, ei au dat si ei multe goluri, asa si-asa, nu asa de multe ca noi, si la final noi am dat mai multe ca ei. Chiar si unul singur in plus e suficient.
Articol scris de Robert Muntean